Sub boltă - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Pe bolta săracă de frunze
se duc și vin șoarecii în perfect echilibru.
Nu e unul care să ne cadă în supieră.
Cred că au trecut
prin ani mai multe generații
într-o aproape simbioză
cu ocupanții de dedesubt.
Desigur nu era mica diferența
de status, de obiceiuri și limbă.
De limbă mai ales. Înțelegerea
nu era mai puțin perfecta și nici o mâță
n-a experimentat mersul pe boltă.
Îmi rămânea o îndoială în ce privește supiera
care sugerează imagini patriarhale
cu totul străine de amintirea mea.
N-a existat niciodată o supieră, niciodată dinastii
de rozătoare deasupra capului, niciodată
nimic care să-mi fie viu acum în minte.
A fost totuși perfectă cu ore de mare bucurie
reținerea, cea care stă la margini
și nu se-aruncă pentru că marea e și ea
un vid, un supervid și ne-am săturat
până peste cap de ea, un vid tare ca piatra.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.