Versuri vechi - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Îmi amintesc un future intrat
prin geamurile-ntredeschise-n seara
ce fumega pe dealul strâns, spălat
de-o mânioasă trecere de spume.
Aeru-ntreg de-amurg se mișca într-o surdă
clipire în apus a dungii care
desparte apa de pământ: și punctul palid
al farului ce pâlpâia pe stânca
insulei Tino, azurie, de trei ori
se dilate și stinse-ntr-un alt aur.

Mama mi-era, atunci, șezând alături,
lângă masa plină cu cărți de joc
deodată ridicate câte două,
corturi pitice pentru soldățeii
nepoților ce-s alungați de somn.
Se dezlipea impetuos de sus
un nor de aer înghețat, turna
pe-al Cornigliei cuib ruginiu.
Se-ntunecă apoi deplin, din mare
un bubuit stăruitor și jos
venea ca un concert prelung; și-umflarea
unei palori undind peste hățișul
tuns al pitosforilor. Iar în strâmtul
gol al odăii mele, unde lampa
prin rărita fucsie tremura,
pătrunse-un future, la abajur
ajunse și mărgelele pestrițe,
ce aruncau pe zid reflexe-umbrite,
ca frizele, egale, le izbi
și se văzu pe varul din pereți
un mișcător mănunchi de sârme fine.

Era o groaznică insect, având
cioc ascuțit, ochi parcă înveliți
în roșă fotodferă, și o țeastă
de om pe spate; și scotea – de-o mână
voia să-l prindă – aspru șuierat
ce te-ngheța.

Surd se izbi de multe ori în masă,
și-n geamurile-acum de vânt închise,
și singur își găsi un drum spre aer,
în beznă se pierdu apoi. Din portul
Vernazza, ștearsă uneori, venea
lumina de nălțarea undelor
rămase nevăzute-n noaptea neagră.

Se-ntoarse fluturele-apoi din nou
în cochilia lămpii, cobori
pe ziarele închise, dărâmă
zburând nebun și cărțile –
se duse
pe veci cu lucrurile ce se-nchid în cerc
sigur ca ziua, și-amintirea noastră
le crește-n sine, vii doar ele dintr-o
viață dispărută sub pământ;
cu chipurile familiar, azi risipite
de-o altă supărare, nu de somn;
cu zidul vechi, cu țărmul, cu tartana
care-mbarca
trunchiuri de pin, la mal, în toată luna,
cu dâra-unui torent care coboară
încă spre mare și își sapă drumul.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.