A dispărut și vidul
unde odată puteai să te refugiezi.
Acum știm că și aerul
e o materie care ne apasă.
O materie imaterială, lucrul cel mai rău
care putea să ni se-ntâmple.
Nu e destul de plin pentru că trebuie
să-l populăm cu fapte, cu mișcări
pentru a putea spune că-i aparținem
și nu vom scăpa niciodată de el, chiar morți.
Să înțesezi cu obiecte cee ace este
singurul Obiect prin definiție
fără ca lui să-I pese în vreun fel, o comedie
josnică! Și cu ce zel o jucăm!
Traducere Marian Papahagi
vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale