Visul deținutului - Eugenio Montale
Adăugat de: Gerra Orivera

Zorille și nopțile se deosebesc aici prin semne puține.

Zigzagurile graurilor peste turnuri
în zi de bătălie, mie aripi,
un fir de ger polar,
ochiul șefului pazei prin vizor,
trosnet de nuci zdrobite, o uleioasă
sfârâială din temniți, și frigări
adevărate ori zise – dar paiele sunt aur,
opaițul tulbure devine vatră
dacă, dormind, cred că-ți stau la picioare.

Epurarea durează de totdeauna, fără motiv.
Se spune că de-abjuri și de subscrii
Te poți salva de-acest măcel de gâște;
că cine se leapădă, însă trădează
și vinde carnea altora, ia linguroiul
în loc să se sfârșească în pâte-ul
hărăzit Zeilor pestilențiali.

Încet la minte, rănit
de culcușul ghimpos, m-am contopit
cu zborul moliei pe care talpa
o fărâmește pe podea,
cu kimonourile în ape ale luminii
întinse-n aurora, pe bastioane,
în vânt adulmecai miros de ars
de la colacii din cuptoare;
am privit împrejur și am stârnit
iriși pe zări de pânze de păianjeni
și petale pe fierul de la gratii,
m-am ridicat, iar am căzut
în adâncimi unde e veac minutul –

izbirile și pașii se repeat
și încă nu știu dacă la festin
voi fi tocat sau tocător. Lungă-I zăbava
visul meu despre tine nu-I sfârșit.


Traducere Marian Papahagi



vezi mai multe poezii de: Eugenio Montale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.