*Lisiei*
reînvăț să mă locuiesc
după ce mi-ai dat raiul afară din tine într-o culoare virgină
îmblânzesc râurile morții din palme
adaptez din mers scenarii de supraviețuire elitiste
cum pot respira dinlăuntru prin coastele-n plus
incriminate la fiecare a treia respirație
eterna mirare te descompune dincolo de furia cuceritorului
a cărui pradă alunecă pumnul se închide peste fata morgana și prinde
ecoul unui râs sfidător
reprezentant ilustru al bărbatului clasic mereu protestezi
că ești pe minus la inventar
armezi pistolul și tragi cu gloanțe de carne în stele
subjugarea ispitei precum implozia-n sămânță te face posesorul unicității
dinafară vitrina își schimbă polii iluminărilor
visător incurabil sângele prelins pe ruinele zilei
l-ai transformat în sonet
și-ai umplut ogoarele rănii cu litere ziditoare
ochiul închide în strană rugăciunile virusate de angoasa vremuirilor apocrife
scena mă-nghite cu fiecare dimensiune pe care o nasc
nu sunt femeie te-am locuit și pe tine egal
până ai învățat să-ți inspiri infinitul
pe o singură nară
pelerinul din răscruce
care-ți este fântână și semn în setea de tine poate să plece mai departe
noaptea se sparge în arpegii celeste
vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.