Ş-a cusut zestrea pe pânză de păianjen, ca-n poveste,
îngânând cântece tandre şi punând flori la ferestre.
Dar i-a fost furată zestrea, tot ce poţi s-agoniseşti
tata însă a consolat-o, c-o iubea cum nu gândeşti.
Şi-au făcut rostul împreună, au făcut o casă.
ca să aibă copilaşii ce-i mai bun la masă.
Au sădit pomi fructiferi, vie, flori frumoase,
au avut câine în curte şi pisică-n casă.
Ochi vioi de căprioară, părul negru mătăsos,
faţa-i este luminată de un zâmbet radios.
Sprintenă şi mlădioasă e măicuţa mea
pe toţi trei mult ne iubeşte şi ne îngrijeşte.
Astăzi Fany a pregătit feluri de bucate
asortate cu bun gust şi cu vin udate.
Multe fructe, îngheţată, chiar şi o cafea
pentru tata, că-i place să o bea cu ea.
După masă fiecare îşi vede de treaba lui.
mama deretică-n casă, dar cu gândul e hai-hui.
Oare la ce se gândeşte mama mea frumoasă?
poate la soţul iubit care nu-i acasă...
Pe nepoate le-au iubit, că noi, fiecare,
câte-o floare am sădit în gradina mare.
Când gătesc pentru ai mei, mă gândesc
că toate sunt acum doar amintiri vii şi minunate.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
DEOCAMDATA NU SE POATE NUMI POEZIE TRAIREA DE MAI SUS
te astept cu draag si cu versuri, cu versuri inflorite ....
asta-i zestrea care-o vreau...
te astept cu drag si cu alte trairi , dar sa fie poezie....nu o istorie povestita...
deocamdata: NU!
CRITICUL BLIND
duminică, 17 mai 2015
sa stii ca mi-a placut mult mesajul acestui poem. felcitari
dorin
duminică, 17 mai 2015