e vântul ce-mi sopteste
o poezie tristă
ecoul ei sfârseste
la tine în batistă
sunt îngerii cuvinte
asemeni unor miei
mâncați cu tot cu sânge
în cer
de dumnezei
pământul iarăsi geme
de morții încă vii
noi numărăm blesteme
cuprinsi de nostalgii
si plânsul si tristețea
s-au rispit în vânt
pământule ascultă
o mână de pământ
cum rispim secunde
prin litere si vers
privirea ce ascunde
o viață fără sens
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.