Eu sunt aici ,
El e acolo,
La mii de ani lumină,
Veghind asupra mea cu har, cu pace
Și dorință.
Eu ziua-ștept și iar aștept
Ca luna să răsară,
Și din cer lucind frumos,
Iubitul meu s-apară.
Să mă strângă-n brațe tare ,
Să mă sărute dulce
Cu buze moi și calde,
Să imi șoptească lin,suav
Doar vorbe de iubire ,
Să mă privească cu ochii blânzi
Ce-s cunoscuți doar mie.
Mă plimb alene peste rau ,
Aștept să vină seara,
Gandindu-mă la el s-apară
Și dorul să-mi dispară.
Dar seara nu apare ,
Iubitul meu nu vine ,
Iar eu suspin de dor și jale
Cu sunete subtile.
Și merg acasă ca să dorm
Și-atunci apare luna,
Eu mă opresc din plâns
Și îmi aștept năluca.
Și iata-l că apare,
Dar pare prea schimbat
Și asta rau mă doare.
El vine langă mine
Și mă cuprinde-n brațe,
Dar eu nu simt nimic,
Și-o lacrimă apare.
El mă sărută lung, durerea să-mi aline,
Și îmi vorbește dulce
În șoapte de iubire
Eu nu aud nimic, nici buzele nu simt,
Și gura rău mă arde
Și urechile îmi plâng
După auzul vocii lui
Cu tonul său cel blând.
E lângă mine,dar nu-l simt
Și inima mă doare ,
Iar ochii varsă lacrimi lungi,
Fierbinți și-usturatoare.
El știe ca nu poate deloc să mă aline
Și asta-l doare tare.
Se coboara-ncet din pat
Privindu-mă pe mine,
Și eu mă uit la el,dar tot nu văd
Pe nimeni.
Și plângem amândoi
Căci ne iubim cu foc
Ca doi nebuni ce-n lume nu au loc.
El incet se stinge,lumina ușor pălind,
Iar eu mă-nec în lacrimi,tot așa
Murind.
Eu sunt aici,
El nu mai e,
Și parcă nici n-a fost
In cerul ăsta mare,strălucitor,frumos.
El e un zeu,
Eu doar o sclavă,
Ce-am să slujesc mereu
Iubirii noastre dulci
Ce-i îngropată în negurile adânci.
El e aici ,
Eu sunt acolo,
Privind luceafărul plangând,
Cu inima frântă si aruncată pe pământ.
Eu nu sunt eu,
El nu e el,
Suntem nimeni și niciunde
Ce-ar vrea sa fie cineva,
Zâmbind,iubind,trăind.
vezi mai multe poezii de: Hannah