Cum a fost?
– O tăietură pe obraz.
Asta-i tot!
O unghie strângând tulpina.
Un ac ce se-adâncește
până la rădăcinile țipătului.
Și marea încetează să mai miște.
– Cum? Cum a fost?
– Așa.
– Nu mai spune! Chiar așa?
– Da.
Inima a ieșit singură.
– Vai, vai mie!
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.