Ceru-i de cenușă.
Arborii sunt albi,
și-s negri tăciuni
miriștile arse.
Are sânge-nchegat
rana Amurgului,
și hârtia incoloră
a muntelui s-a încrețit.
Pulberea drumului
în râpe se-ascunde,
izvoarele sunt tulburi,
și liniștite iazurile.
În cenușiu roșcat sună
clopotul turmei
și materna fântână
și-a-ncetat mătăniile.
Ceru-i de cenușă,
arborii sunt albi.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.