Spune-nserarea: „Mi-e sete de umbră!”
Spune luna: „De luceferi mi-e sete!”
Fântâna limpede cerșește buze
și vântul suspină.
Mi-e sete de-arome și râsete,
sete de cântece noi
fără lună și crini
și fără moarte iubiri.
Un cântec de mâine care să miște
liniștitele iazuri
ale viitorului. Și de speranță să umple
mâlul și undele lor.
Un cântec luminos și-odihnitor
plin de gând,
neatins de tristeți și mâhniri,
neatins de iluzii.
Cântec fără carne lirică ce umple
de râsete liniștea
(un stol de porumbițe oarbe
aruncate misterului).
Cântec care să meargă în inima lucrurilor
și în sufletul vântului,
și care să afle odihnă în bucuria
inimii nemuritoare.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.