Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.
De ce între oglinzi mă născui?
Ziua îmi dă târcoale.
Şi noaptea mă copiază
cu toate stelele sale.
Fără să mă văd vreau să fiu.
Furnicile şi păpădiile
vor visa că sunt păsările
şi frunzişul meu viu.
Pădurare,
umbra-mi retează.
De chinul de-a mă vedea
fără roade, mă liberează.
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.