Inima mea este
inima ta?
Gândurile cine-mi răsfrânge?
Cine-mi împrumută
patima aceasta
fără rădăcini?
Veșmântul meu de ce-și schimbă
culorile?
Răspântie-i totul!
De ce vezi în cer
atâtea stele?
Frate, ești tu
sau sunt eu?
Și mâinile acestea atât de reci
ale-aceluia sunt?
Mă văd prin amurguri
și-un furnicar de oameni
îmi umblă prin inimă.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.