Luna este moartă, moartă;
dar reînvie în primăvară.
Când fruntea plopilor
o-ncrețește vântul de Sud.
Când dau inimile noastre
recoltele lor de suspine.
Când își pun coperișele
pălărioarele de iarbă-ale lor.
Luna este moartă, moartă;
dar reînvie în primăvară.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.