M-am așezat
într-un luminiș al timpului.
Era un iaz de tăcere,
de-o albă
tăcere.
Inel formidabil,
unde luceferii
se ciocneau cu cele douăsprezece
plutitoare numere negre.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.