Vreau să rămână fără albie apa.
Vântul vreau fără văi să rămână.
Noaptea vreau fără ochi să rămână
și inima mea fără floarea de aur;
boii să vorbească cu frunzele-nalte
și râma să moară de umbră;
dinții craniului să strălucească
și galbenul să inunde mătasea.
Pot vedea doliul nopții rănite
încolăcită luptând cu amiaza.
Înfrunt un declin de verde venin
și spartele bolți unde suferă timpul.
Dar nu-ți lumina goliciunea ta castă
ca un cactus negru deschis între trestii.
Lasă-mi un jind de planete obscure
dar nu-mi arăta talia-ți proaspătă.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.