Asasinat de către cer,
printre formele ce duc spre șarpe
și formele cristal căutând,
voi lăsa să-mi cadă părul.
Cu arborii ciungi ce nu mai cântă
și copilul cu chip alb precum e oul.
Cu micile animale cu capete retezate
și cu apa zdrențuită de picioarele uscate.
Cu tot ce-i frânt de-o surdă oboseală
și un flutur înecat în călimară.
Lovindu-mă de chipul meu mereu schimbat.
De cer negru-asasinat!
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.