În casa albă moare
piezania bărbaților.
O sută de căluți se rotesc.
Călăreții lor sunt morți.
Sub pâlpâietoarele
stele-ale lumânărilor
tremură fusta-i de moar
între pulpele ei de aramă.
O sută de căluți se rotesc.
Călăreții lor sunt morți.
Imense umbre-ascuțite
din orizontul tulbure vin
și coarda groasă a unei chitare
se rupe.
O sută de căluți se rotesc.
Călăreții lor sunt morți.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca