Noapte cu lună-mpătrită
și un singur copac,
cu o singură umbră
și o singură pasăre.
În carnea mea caut
urmele buzelor tale.
izvorul sărută vântul
neatingăndu-l.
Port acel Nu ce mi l-ai dat
în palma mâinii,
ca pe o lămâie de ceară
aproape albă.
Noapte cu lună-mpătrită
și un singur copac.
în vârful unui ac
iubirea mea învârtindu-se.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca