Liniștea nopții rotundă
peste pentagrama
infinitului.
Ies dezbrăcat în stradă,
sătul de versuri
pierdute.
Întunericul ciuruit
de cântecul greierilor
saltă asemeni vâlvătăilor
unor sunete
moarte.
Lumină muzicală
percepând
spiritul.
Scheletele a mii de fluturi
adorm în carnea mea.
Și o tinerețe de brize nebune
deasupra râului.
(1920)
Traducere Darie Novăceanu
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.