Aleile de plopi se duc,
rămâne imaginea lor.
Aleile de plopi se duc,
dar ne rămâne vântul.
Vântul stă-mbălsămat
de-a lungul sub cer.
Dar a lăsat plutind
ecoul său peste râuri.
Lumea licuricilor
mi-a invadat amintirile.
Și o minusculă inimă
mi-a înmugurit în degete.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.