Printre crengile
nehotărâte
trecea o fecioară;
era viața.
Printre crengile
nehotărâte.
C-o oglinjoară
reflecta ziua, –
o sclipire
a frunții ei limpezi.
Printre crengile
nehotărâte.
Peste întunecimi
mergea pierdută
rouă plângând,
prizonieră a timpului.
Printre crengile
nehotărâte.
Traducere Teodor Balș
vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.