Femeie cu chip cioplit din aur,
de n-ai fi tu, n-ar fi nici răsărit.
Tu ești al visurilor scump tezaur,
ești inima ce bate când timpul a pierit.
Femeie, tu ești izvorul frumuseții;
cu sufletul prefaci ruinele-n icoane,
în ochii tăi se naște nuanța vieții.
Tu știi să dai un sens, chiar de nu e culoare.
Femeie făurită din dragoste și dor,
ești ploaia ce-nflorește speranța veștejită;
ecoul armoniei, curat și înălțător,
și fără tine lumea de har e părăsită.
Femeie, oh femeie! Altar înmiresmat,
cum reușești să faci din viață o comoară?
Ești unică în lume, un unic diamant,
și tot mai minunată, cu orice primăvară.
vezi mai multe poezii de: Aura
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.