Fericire
Stelele se prăbușeau lângă mine,
În cea mai senină dimineață.
Mă țineam de mână cu tine
Și-mi era de ajuns pentru o viață.
Îmi încurcasem privirile ude
În traiectorii grațios desenate
De genele tale moi și zălude,
Printre visele mele uitate.
Pășeam rar, cu sfială oriunde,
Aerul părea nou împrejur.
Sub pantofi scârțâiau frunzele crude,
Clipele ieșeau lejer din contur.
8 februarie 2020
Crina Lazăr
vezi mai multe poezii de: Crina Lazar
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.