Fibra unui Absolut - blacks
Poezie adăugată de: blacks

    marţi, 20 februarie 2018

Sunt condamnat să te întreb, iubire,
Cu ce-am greșit atunci când am dorit
să te cioplesc bolnav de fericire
din coada unui cald meteorit?

Te-am întâlnit în munți de așteptare
Cum străluceai sub Soare și sub ploi!
Te-am apreciat cuprins de încântare
Drept stânca vieții pentru amândoi.

Dar cât de dur îți este materialul!
Niciun atom din tine n-ai cedat
când am lovit dorindu-mi idealul:
Să pot ciopli un gând imaculat.

Din egoism mi-am construit ideea
cu care am lovit neobosit
Şi-am încercat ca să compun femeia
pe care o iubeam la nesfârșit.

Nici n-ai clipit sub daltă fără milă
ce te-a lovit, poate în mod grotesc,
Am fost orbit de-a patimei feștilă
şi te-am lovit în loc să te iubesc

Am înțeles, târziu, c-a ta făptură
nu va trăi sub chipul de-mprumut
pe care eu l-am prins sub lovitură
şi l-am dorit în propriul așternut.

Îmi recunosc acum, în prag de seară,
când viața se rezumă la trecut
că aş fi vrut să știu, odinioară,
Cât voi greşi lovind în ABSOLUT!



vezi mai multe poezii de: blacks




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.