Îţi voi intra în casă stângaci, umil şi gol,
Poet cu capu-n nori, nepriceput la toate,
Dar în lumea asta am şi eu un rol
Şi te-aş ruga: fii bună de se poate.
Îmi este teamă de pragul păşit
Cum şi de uşa trântită mi-e teamă,
Căci am sufletul mult prea ostenit...
Fii bună, aşterne-i s-adoarmă.
Îmbrăţişează-l noapte de noapte,
Hrăneşte-l pe săturate cu afectul tău,
Şi-n numele iubirii nu sta de el departe.
Fii bună, atunci când îi va fi şi greu.
Te va răsplăti cu credinţă oarbă,
Femeie întâlnită destul de târziu...
Fii bună, iar el, va şti să te soarbă
Cu setea rătăcitului prin marele pustiu.
Cu ochii umezi, vom privi oglinzile-n trecut
Unindu-ne cântecul ce parcă plânge-n brumă,
Şi mi-aş dori ca stinşi, într-un sărut
Cu tine să mă iei, să nu mă laşi în urmă...
vezi mai multe poezii de: Cristian Neagu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.