Reportajele mele n-au uitat nimic - Filip Brunea-Fox
Adăugat de: Victor Borziac

... În articolul apărut - firește trunchiat - a doua zi după greva de la Grivița în ziarul la care colaboram, se spunea, reluînd o frază prilejuită de un fapt analog, cel din Valea Jiului, unde și acolo gloanțele represiunii s-au substituit dreptății: " Pușca, unealtă ce prelungește pînă la inima acestui muncitor trudit și dezarmat bucățica ucigătoare de plumb pregătită lucid la celălalt capăt social, într-un cabinet ministerial. Pregătită și macerată ca săgețile otrăvite ale sălbatecilor, în spaima sau ura ce se crede totuși tare".
Spaima și ura? De ce? Ehei, bastionul monarhic se considera încă inexpugnabil, regimul burghezo-capitalist o forță, deși greu încercat de cutremurul economic. N-a declarat Argetoianu, ministrul finanțelor, în 1932, la întoarcerea din străinătate unde se dusese după niște împrumuturi, gajate cu ceea ce mai rămăsese neipotecat din avuțiile țării, că e optimist și că "vom avea ce mînca"? Amăgeli. Praf în ochii naivilor, arsenal propagandistic pentru agenții electorali. Căci, de fapt, prin tot ce făcea ca să scape din marasm, adoptînd măsuri drastice de apărare financiară, sporind dobînzile, neprelungînd scadențele, impunînd guvernelor debitoare aspre economii pe spinarea muncitorilor, se vedea cît colo că burghezia internațională era în panică. "Soluția" avea să vină de la Geneva și era o "găselniță" cum numai niște capete de financiari cu veche experiență în materie de obediență a guvernelor burgheze romînești o puteau găsi.
Era prin 1932, cînd acești magicieni planetari au descoperit-o și au botezat-o ermetic “Planul de la Geneva”, devenit în Romînia eufemismul “curbele de sacrificiu”, un fel de formulă corcită de geometrie și liturgică, oricum mai academică decît cuvîntul popular “belire” sau “ia-i pielea”. Ce prescria acest panaceu pentru tămăduirea crizei? Nici mai mult, decît concedierea a 30% din salariați, reducerea cu 60% a lefurilor slujbașilor publici, reducerea pensiilor, plus alte condiții de ordin politic, adică alinierea Romîniei în frontul imperialiștilor, front antisovietic, un program de înarmare în vederea atacării marei țări de la Răsărit. Guvernului național-țărănist i-a revenit “onoarea” să inaugureze “curbele de sacrificiu”. De fapt această campanie de concedieri opera mai mult sub tradiționala expresie a “dării afară”. Mii de funcționari din întreprinderile statului fuseseră scoși. Însă cei mai loviți au fost ceferiștii, care încă din 1930 au îngroșat rîndurile șomerilor... Îmi vin în minte “secvențele” acelor zile de februarie cu o colosală participare de popor, în acel decor de iarnă, pe fondul căruia se proiecta și mai plastic de dincoace și de dincolo a gardului despărțitor. Victoria obținută de muncitori a fost un exemplu și un stimulent, chiar cînd odată cu toaca bisericii din apropiere, armata și-a făcut apariția...

Reportajele mele 1927-1938

vezi mai multe texte de: Filip Brunea-Fox



Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.