E o lampă pregătită să lumine-al nopții hău:
omule, cât poți, te-nfrână, nu călca pe drumul rău !
Zile două şi nopti două, chipu-i piere şi degrab'
zici că şi-a sfîrşit rotirea; dar s-arată palid, slab,
cum la trup e-ndrăgostitul ros şi chinuit de dor;
de-abia o zăreşti şi iarăşi se ascunde ca-ntr-un nor.
Noaptea-apoi, abia se vede, luminându-te putin;
după paisprezece zile, creşte-n rotunjimi deplin,
strălucind ca mai nainte; şi-apoi iarăşi chipul tras,
zi de zi, tot mai aproape-i de al Soarelui obraz.
Tatăl lumii rânduit-au felul ei de-a fi astfel,
şi-oricât va dura prin vreme, firea îi va fi la fel.
Cronica Șahilor
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Firdousi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.