După-aceasta, clocotit-a-n vuiet lung Iranul tot,
şi din patru zări porniră hărţuieli şi învrăjbiri;
ziua cea strălucitoare-n neagră noapte se schimbă,
şi-oamenii se dezlegară de şăhia lui Geamşid;
mila Domnului se strânse de pe capu-i, şi căzu
într-o cruntă silnicie şi-o pornire de nebun.
Şi din patru părţi de zare se sculară zeci de şahi;
din hotare în hotare răsăriră capi-de-oşti,
care-şi strânseră puhoaie de oştiri pentru-a lupta,
fiindcă şi-au fost smuls din inimi dragostea pentru Geamşid.
Cât clipeşti ieşi o oaste din Iran şi se-ndreptă
către-Arabia. Acolo auziseră de-un om
crud, cu faţă de balaur. Şi războinicii persani
toţi cătând un şah anume, se-ndreptară spre Zohhak.
Lui, smeriţi, i se plecară, socotindu-şi-l stăpîn,
şi-l înscăunară-ndată şah al Persiei întregi !
Omul cel cu chip de şarpe năvălit-a în Iran
iute ca un vânt, să-şi puie diadem de şah pe cap,
aducându-şi mare oaste din Iran şi-Arabia.
Ochii şi-aţinti şerpeşte către tronul lui Geamşid,
şi rotunda lume-şi trase ca pe deget, un inel.
Soarta bună-l părăsise pe Geamşid, iar şahul nou
pas cu pas, păscându-i urma, el fugi şi îi lăsă :
tron, coroană şi putere, diadem, haznâ şi oşti ;
urma şi-o pierdu şi lumea-n ochii lui se-ntunecă,
de când tronul şi coroana i le înşfăcă Zohhak.
Notă explicativă :
Hazna=Tezaur domnesc, vistierie.
Cronica Șahilor
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Firdousi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.