FEREIDUN ÎȘI ÎNCERCĂ FECIORII
Fereidun prinzând de veste că tustrei feciorii-i vin,
se şi puse în mişcare; vru să-i cerce de-au curaj,
să-şi alunge îndoiala. În balaur s-a schimbat,
de ziceai că nu-i în stare să-l înfrunte nici un leu;
el răcni, şi cu pornire iute spumegând cumplit,
revărsă pe gură flăcări; când feciorii lui tustrei
şi-i văzu mai de aproape prin colb mare înotând,
ca trei munți de întuneric, pulberea o răscoli
prin turbatele lui zbateri, şi prin urlete prelungi
lumea o umplu de vuiet ; şi se năpusti întâi
la cel mare, rang de seamă, diadem purtând pe cap.
Prințul zise : „Înțeleptul şi prevăzătorul om
nu dă piept chiar cu balauri !" El se înturnă pe loc
şi fugi de matahală ; taică-său cătă atunci
la ceilalți. Când mijlociul îl văzu, din spate-şi luă
arcul şi-ncordîndu-l, zise : „Nevoit de eşti să lupți
ce-are-a face de-i leu groaznic sau vrun cavaler viteaz ?"
Dar' mezinul când ajunse lângă ei şi când zări
gădina, un răcnet scoase şi într-astfel glăsui :
„Piei din ochii noştri ! Nu poți, crocodil cu trup solzos,
să stai leilor în cale ! Dacă vei fi auzit
despre Fereidun o vorbă, te păzeşte ca nicicând
să nu te mai porți asemeni, căci suntem feciorii săi,
câteşitrei armați cu suliți, şi la luptă nenfricați !
Părăseşte-această cale care nu-i a bine, nu-i,
sau cununa duşmăniei ți-o voi îndesa pe cap !"
Preamăritul lor părinte, când văzu şi auzi,
firea tuturor ghicind-o, ca-n pământ se mistui.
Se ivi, schimbat în tată, cu alaiu-i cuvenit,
tâmpine duruitoare şi-elefanții nemblinziți
şi în mână buzduganul ghintuit cu cap-de-bou.
Dinapoia lui mai-marii oastei se ținură drepți,
lumea parcă înflorise sub privirea lui de şah.
Când măriţii prinți veniră dinaintea lui, pe jos
alergară sărutându-i urma tălpilor în colb,
buimăciti şi de timbale şi de elefanți răgind.
Tatăl le întinse mâna şi pe rând îi mângâie,
dăruindu-i fiecărui cinstea ce şi-o merita.
Când se-ntoarse în seraiul strălucit, el se rugă
Domnului în taină mare, laude-aducând prelungi
Ziditorului, şi-n sinea-i îşi şopti că bună, rea,
soarta vine de la Domnul ; şi chemă cei trei feciori
îmbiindu-i să se-aşeze pe strălucitorul tron,
şi le zise : „Cel balaur groaznic care-amenința
lumea-n suflu-i s-o cuprindă, fost-am însumi eu și-am vrut
să cunosc tăria voastră; cunoscând-o, am pierit
bucurându-mă în taină. Vreau acuma să vă dau
nume mândre cuvenite unor oameni chibzuiți.
Tu, cel mare, să porți nume Salm (fie ca orice dor
să ți se-mplinească-n lume !) pentru că ai căutat
teafăr să te scapi din ghiara crâncenului crocodil,
şi te-ai dat din cale-n lături ; cine nu dă înapoi
când dă ochi cu elefantul sau cu leul sângeros,
spuneți-i că mai degrabă e nebun decât viteaz.
Cel de-al doilea-arătându-şi încă de la început
vitejia şi curajul decât focul mai aprins,
Tur numi-l-voi, leul vajnic şi pe care-un elefant
spumegând nu-l va învinge; pentru cel ce-o sta în tron
i se cere-ntâi virtutea de-a fi om cutezător,
altcum n-o purta coroană când lipsit e de curaj.
Cel mezin, cu ochii-n patru şi viteaz e priceput
să dea zor şi să-ntârzie; între foc şi-ntre pământ
şi-a ales la mijloc locul, ca un bun sfătuitor ;
pe cât de viteaz, se-arată îndrăzneț şi grijuliu,
lumea trebuie ca fală să i-o-nalțe-n preamăriri.
Iradj este demnu-i nume; fie-i singurul lui gând
a puterii poartă, fiindcă firea blândă-şi dovedi
mai întâi, dar şi-ndrăzneala-n ceasul de primejdie.
Şi-acum vreau cu bucurie buzele-mi să le deschid
pentru a le da un nume fiicelor Arabiei
cu îmbujorate fete de pari". Și-apoi numi
pe-a lui Salm femeie mândră, Arzui, pe a lui Tur,
Mah Azadeh Khui, şi pe-a lui Iradj o numi Sahi
cu picioare norocoase, ei, strălucitoarea stea
Suhall, în frumusețe, biată slujitoare-i e.
Ăpoi Fereidun aduse zodiacul semnelor
rotitoare-n hău, din care zodierii ne prezic;
puse cartea dinainte-i şi ceti pentru feciori
semnele zodiacale; şi găsi că fiul Salm
n-are-n horoscop planetă alta decât Jupiter
drept în semnul de lumină al Săgetătorului.
Trecu şi la horoscopul lui Tur, fiul cel măreț,
şi-l găsi sub mândrul Soare drept în semnul Leului,
prevestindu-i vitejie. Aruncându-şi, în sfârşit,
ochii şi pe horoscopul norocosului Iradj,
îl văzu sub schimbătoarea Lună-n semnul Scorpiei.
Zodia-asta veninoasă arătă că i-a urzit
doar nenorociri şi lupte lui Iradj, mezinul fiu.
Şahul se mâhni de-aceea și amar din piept oftă.
El văzu că doar urgie Ceru-aduce lui Iradj
şi de loc nu se apleacă peste el mai drăgăstos,
şi că gândurile sale,-asupra-acestui fiu ce-n piept
are-un cuget de lumină, doar răuvoitoare-i sunt.
Notă explicativă :
Tâmpină: un fel de tobă cu zurgălăi întrebuinţată
în Orient la sărbători şi la întâmpinarea
duşma-nului pe câmpul de luptă.
Cele trei fiice ale şahului din Yemen peţite
de cei trei feciori ai lui Fereidun.
Suhail, Kanopus, Cenope, cea mai strălucitoare stea,
după Sirius, de pe bolta emisferei sudice.
Urmează episodul Fereidun împărții lamea între feciorii săi
din care reiese că Salm luă Bizanțu şi Soarele-Apune.
Tur lui Turkestanul și Kitaiul (China), iar Iradj luă Iranul.
Cronica Șahilor
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Firdousi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.