6.9(16). Fereidun . Moartea lui Fereidun - Firdousi
Adăugat de: ALapis

Apoi viaţa şi norocul părăsind pe Fereidun,
frunzele acestui arbor ketanid s-au veştejit.
Lăsă tron, lăsă coroană, în serai se-nsingură,
şi işi puse dinainte ţestele a trei feciori,
şi bătrânul brav îşi plânse toată-amărăciunea sa,
şi-ndură viaţa-n chinuri. şi gemu fără răgaz
în durerea lui, cu fiii stând de vorbă într-astfel:
„Zilele-mi de-acum sunt duse; viaţa mi s-a-nnegurat
de câte aţi pus în faptă; mi-aţi aprins aici în piept
desfătare şi mâhnire, şi avurăţi câteşitrei
parte de-un sfârşit nemernic, dinaintea mea căzând
sub tăişul răzbunării, cum doriră cei duşmani.
Astfel rele povârnişuri şi omoruri le menesc
rău acelor ce sunt tineri. Părinteştele-mi porunci
n-ascultară, şi-atunci lumea neagră-n ochi li se făcu
ăstor trei copii ..." Bătrânul mai rămase-ndurerat
cu obraji scăldaţi în lacrimi, până duhul i s-a stins.
Răposă, însă un nume va avea deapururi viu;
negură de veacuri multe vălurise-va pe el,
dar va dăinui întregu-i mare nume, fiul meu,
căci şi din nenorocire el alese tot ce-i bun.
Puse Manucehr coroana keianizilor pe cap,
și se-ncinse-n cingătoarea lui muiată-n sânge cald.
Porunci să se zidească, după datini strămoşeşti,
criptă de-aur roşu-o parte şi cealaltă parte din
lapis-lazuli albastru. Puseră-nlăuntru-i tron
meşterit din colţi de fildeş, şi deasupra-acestui tron
atârnară o coroană. După-aceea, cei mai mari
îşi luară de la bunul Fereidun, toţi, bun-rămas,
după datină şi lege. Şi lăsară peste şah
poarta criptei; omu-acesta, suflet dintre cei aleşi,
părăsi-n mâhnire lumea... Şapte zile Manucehr
se-afundă întru durerea-i, ochii-n lacrimi, pali obraji.
El rămase-o săptămână cufundat în negru-i chin,
şi cetate şi bazaruri toate-adânc s-au fost cernit.
O, tu, lume pământeană, amăgire eşti şi vânt !
Nu se reazimă-nţeleptu-n veselia ta nicicând.
Tu înalți, cu gingăşie, oamenii şi-i creşti la sân,
unii pentru scurte zile, alţii pentru zile lungi.
Dar când darurile toate li le ceri, tu, îndărăpt,
ce dacă-i un boţ de-argilă sau e un mărgăritar?
Și tu, fie că eşti şahul, fie că eşti doar un rob,
lumea când stinge suflul vieţii tale pâlpâind
chinuri şi plăceri pieri-vor pentru tine ca un vis;
nu-ţi hrăni deci cu speranţe cugetul că vei trăi
pe deapururi ! Fericit e cel ce lasă-n urma lui
o aducere-aminte binecuvântată-n veci,
fie că a fost în viaţă falnic şah sau jalnic rob !


Cronica Șahilor

traducerea George Dan



vezi mai multe poezii de: Firdousi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.