Cum plecă Şobah, de-ndată Rostam împărţi porunci
oastei pentru bătălie; trâmbiţi răsunară lung
şi de pretutindeni pâlcuri se-ncleştară, rând pe rând;
dintre nouri groşi de pulberi izbucniră lungi strigări,
care asurzeau urechea cea deprinsă cu-acest zvon.
De-altă parte, cum aduse Şobah vorbe-ameninţând
precum tunetul, viteazul Saad oştilor răcni
să se năpustească-n luptă cu-nfocarea unor lei.
Oştile cu pasul straşnic naintară, piept în piept,
şi se-amestecară-n câmpul cel de bătălie-ncins
lănci ţepoase scânteiară-n val de neagră pulbere,
precum stelele în cerul de-un albastru-ntunecat,
şi tăişuri se izbiră cu-ndoite izbituri
peste chivăre alhastre de oţel călit în foc.
Lupta se lungi trei zile-n locul ăsta-nsângerat.
Perşii nu avură apă: subt povară de armuri
grele şi apăsătoare, piept ţinură unui salt
al vrăjmaşilor cu suliţi; setea le secătui
bravilor curaju-n luptă şi căzură însetaţi
telegari de-aleasă vână; setea-i arse lui Rostam
buze, gură,și-apoi limba în fâşii i-o zdrenţui.
Chinurile însetării fură-atât de mari încât
luptători şi cai mâncară umed lut...
Rostam zvârli
ochii pe câmpia-n sânge şi văzându-şi cei mai bravi
capi-de-oşti ucişi, el scoase răcnete tunând, precum
tunetul. şi, faţă-n faţă, Saad şi Rostam şezând,
în acelaşi timp ieşiră dintre rânduri amândoi,
şi se-nsingurară unul şi cellalt de oastea lui,
îndreptându-se călare către poala unui dimb.
Cele două căpetenii se izbiră c-un curaj
ce ţi-l dă parcă turbarea; Rostam, răcnetu-i scoţând
precum trăznetul din nouri, fulgeră cu spada-i grea
calul lui Saad în ţeastă; telegarul de război
îşi rostogoli-n ţărână capul, şi viteazul Saad
fără telegar rămase. Rostam învârti din nou
paloşu-i de-oţel deie duşmanului său de jos
izbitura cea din urmă, căpăţâna-i doborând;
însă pulberea cea neagră îi făcu pe luptători
unul nevăzut de altul. Rostam şi descălecă
de pe şeaua-i căptuşită-n pielea unui leopard,
şi legă de cingătoare capetele frâului;
dar un val de negre pulberi îl orbi. De-ndat' Saad,
năvălind pe locul luptei, îşi trăzni duşmanu-n coif
cu izbirea spadei sale, care ţeasta-i despicând,
îi scăldă în sânge faţa, şi-i orbi şi ochii-adânci.
Plin de râvnă-arabu-acuma fu învingător; din nou
capul i-l lovi, grumazul, şi-i rostogoli în colb
trupul de viteaz războinic. Apoi cele două oşti
care până-acum n-avură despre căpetenii veşti,
se grăbiră să şi-i cate şi-alergară, val-vârtej,
în cel loc de bătălie. Când văzură pe Rostam
plin de pulberi şi de sânge şi cu trupul ciopârţit
dintr-o parte în cealaltă, perşii prinseră-a fugi.
Dintre-aceia mai de vază fură toţi măcelăriţi,
alţii în oblânc pieriră crud de sete chinuiţi,
şi în chipu-acesta lumea mulţi din şahii săi pierdu.
Oastea cea iraniană fugărită, când văzu
câmpuri, drumuri îțesate cu ucişi dintre ai săi,
alergă şi zi şi noapte să se-ntoarne lângă şah.
Spre Bagdad se scurse oastea-nconjurând pe Yezdegherd.
Cronica Șahilor
traducerea George Dan
vezi mai multe poezii de: Firdousi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.