De-or trece ani prin zodii curgătoare,
Iar timpul va-încâlci al vieții fir,
Va mai rămâne firul de splendoare
ce gândul mi-l întinde spre Zefir.
Îmi va uni a sufletului pală
del al tău chip, scăldat în înfloriri
Iar firul spre Etern va da năvală
să îți transmită fluxul de iubiri,
Că lipsa ta rămâne o durere
pe care o suport cu stoicism,
Că îmi vei fi eterna adiere
pe care o păstrez din egoism.
Cum nu mai am a vieții anvergură
care să-mi dea tăria unui zbor,
să îți urmez interna aventură
pe acest cer, de îngeri păzitor,
Voi matisa o inimă zbătută
cu acest fir legat de al tău vis,
ca s-o păstrez așa cum e născută
să te iubească într-un fel nescris.
Voi micșora, astfel, acea distanță
ce mă separă, fără să fi vrut,
Și îți transmit pe-a dorului portanță
Că te iubesc până voi fi iar lut!
vezi mai multe poezii de: blacks
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru lectura si pentru atentionare. Am facut corectia necesara.
blacks (autor)
luni, 10 septembrie 2018
Cu încântare te-am citit, Blacks :)
O declarație de iubire care atinge sfărșitul generator al unui nou început. Poetic, lutul este geneza vieții :)
Ai o mică scăpare de tastare în versul acesta:
de-al al tău chip...sunt convinsă că ai dorit să scrii a doua variantă :)
Cu același drag! :)
Adina Speranta
joi, 30 august 2018