Floare de maidan - Valentin Tufan
Poezie adăugată de: napro

    miercuri, 03 ianuarie 2018

Te-ai întrebat vreodată unde se ascund visele când se revarsă lumina?
Asta e o întrebare bună pentru copilul din fiecare -
la început de an, am în față, ca fiecare dintre noi, o nouă perspectivă și un alt drum de parcurs,
probabil că ați adăuga asta la categoria clișee nefericite și de sezon...
eu la început de an, desfac amintirile cele mai pure legate strâns de inima mea și dau cu răbdare paginile înapoi, ca un cititor înfocat dornic să revadă imaginile pas cu pas -

Copilăria mi-e ca o noapte de Sânziene
când adulmec din toți rărunchii veșnicia satului
și maidanul măsurat la pas.
Amintirile în care seninul se revărsa în fiecare dimineață în ochii bunului și rămânea acolo -
bunul trăia cu eternitatea cerului printre gene
și-mi ascundea luna și stelele în palmă
înainte de culcare
mirosea a floare de maidan, când mă căra în spate întors de la coasă,
iar poveștile bunului depășeau performanțele celui mai iscusit povestitor din teatrul radiofonic,
imagini născute în fiecare răsărit de soare rural
rememorate acum în fiecare asfințit de soare banal.

Adulmec și azi puterea și chemarea maidanului,
iar bunul are și acum ascuns cerul în găvanele ochilor care au luat drept bunătatea prizonieră de război,
îl păstrează și azi acolo, senin,
și revarsă ploi calde de vară când mă vede...
Sărut mâna bunul meu!



vezi mai multe poezii de: napro




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.