Fluturi spre lună - Nițu Cristina
Poezie adăugată de: Kitty

    luni, 21 septembrie 2020

Fluturi mii tresaltă-n mine
Și amețesc de al lor fior
Căci nu vor să mă asculte
Și să doarmă în ceas de dor.

Unul-cel mai zăpăcit
Și-a croit traseu prin sternum
Și ar vrea, nerușinatul
Inima să asculte îndemnul.

Altul, care-i mai sfios,
Îmbrâncit de prea înțeleptul
A fugit de teamă în colț
Ștergând lacrimi cu folos.

Încă trei, mai voinicei
Se tot zbat ca niste zmei
Și prin crânguri se adună
O sinapsă mi-o încunună.


Până când o să-mi tot zboare?
Vântul poate doar să-mi spună.
Căci eu simt a lui căldură
Purtând fluturii spre lună.



vezi mai multe poezii de: Kitty




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Emilian Lican, mă bucur! Mulțumesc pentru apreciere!
Kitty (autor)
joi, 08 octombrie 2020