Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat - Francesco Petrarca
Adăugat de: Gerra Orivera

volumul "Petrarca- Sonete", (Editura Tineretului, 1959)


Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat,
Şi sper, şi ard, şi-s gheaţă, şi mă cuprinde frica,
Şi-n ceruri zbor şi-n ţărnă zac pururi nemişcat;
La piept strâng lumea-ntreagă şi n-am la piept nimica.


M-a prins într-o-nchisoare făr' de zăvor la poartă;
Nici liber nu mă lasă, nici nu mă-nchide-n ea.
Nu vrea să mă ucidă Amor, nici nu mă iartă,
Nici viu nu mă doreşte, nici chinul nu mi-l ia.


N-am ochi şi văd, şi, fără de limbă, strig la cer;
Vreau moartea să m-ajungă şi-ajutoare cer;
Şi mă urăsc pe mine pe cît mi-i Ea de dragă.


Îmi place că mă doare şi vesel sînt plîngînd;
De viaţă şi de moarte sînt dezgustat pe rînd...
Din vina ta, Madonă, mă chinui viaţa-ntreagă!



vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.