Balada ce-o făcu Villon la rugămintea maicii lui ca să i se închine (ea) Sfintei Fecioare - Francois Villon
Adăugat de: Adina Speranta

Regină-n Ceruri, pre Pământ regină,
Regină peste bahnele din Iad,
Primeşte-o între-ai tăi pe o creştină
Nevrednică să-i faci spre tine vad, –
Şi care-s eu, ce în genunchi îţi cad.
Prea mare-i, când păcatele dau peste,
Stăpână, mila-ţi, făr’ de care este
Cu neputinţă, dincolo de nor,
În Rai să urci. Ce-ţi spun, nu e poveste:
În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

Ci roagă-ţi Fiul, Maică,-n veci Virgină,
Să-mi ierte culpe,-n care nu recad,
Să-mi ia, cum Egipţiecei, orice vină
Au cum lui Theophil, – scutit de Iad
La ruga-ţi caldă ca un gros plocad,
Chit că-i slujise Nàgodei. – De-aceste
Mă apără, tu, vrednică de-o Veste
Ce ţi-o aduse-Arhanghelul, – în cor,
Slăvită de copii, bărbaţi, neveste.
În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

Sărmană îs, pe oase-am prins rugină,
Şi, vârstnică, mă-mpuţinez şi scad;
Nu ştiu ceti, dar văd şi eu, Regină,-n
Biserică, pe muri, şi Rai, şi Iad;
Într-ăsta fierb în smoală ăi de cad,
Întâiu-i plin de trâmbiţe celeste, –
Mă bucură, precât de groază-mi este
De cestălalt. Fă-mi parte, căci mi-e dor,
De toate bucuriile aceste.
În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

Vergură, ce-ai născut pre Cel ce este
În veci; care păcatul lumii-aceste
L-a luat asupră-i, carele, de peste
Lumină şi, de dincolo de nor,
Om s-a făcut, – prin jertfa-i dând de veste
Nou ev, în care Domnul, El, ne este.
În crezul ăsta vieţui şi-am sa mor.

traducere Șerban Foarță



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.