Balada finală, de încheiere a testamentului mare - Francois Villon
Adăugat de: advas

Se-ncheie-aici diata mare
Cea a sărmanului Villon.
Veniți cu toți la-nmormântare,
Chemați de-al clopotului ton,
Drapați în roșu vermilion,
Căci dragostea îi fu năpasta;
Jură pe coiul său Villon
Când a plecat din lumea asta.

Și nu e vorbă-nșelătoare,
Căci l-au gonit ca pe-un neom
Din toate amorurile sale;
Încât de-aici la Roussillon
Nu-i tufă, nu-i hățiș, nu-i pom,
Să n-aibă, zis-a el aceasta,
Bucăți din propriu-i pantalon,
Când a plecat din lumea asta.

Aevea este, prin urmare,
Muri golaș, în ghinion;
În plus, pohtiri chinuitoare
Îl împungeau sub centiron.
Mai amplă ca un turbion
Creștea potența lui, nefasta
( De care încă ne mirăm)
Când a plecat din lumea asta.

Prințe, mărite gentilom
Să știi că mai făcu aiasta:
Bău din vinul morillon1
Când a plecat din lumea asta.

1.morillon: soi de struguri care intra în compoziția șampaniei


Traducere: Adrian Vasiliu



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

/.?
Zâmbet, =-ți
și un cer ozonat\
narcispurice
joi, 17 iunie 2021