Balada muierilor pariziene - Francois Villon
Adăugat de: Gerra Orivera

Vezi doua, trei cu ochi cucernici
pe faldul poalelor sezand
in manastiri si in biserici.
Te-apropie si stai. Curand
vei sti c-asa ceva nicicand
n-a spus Macrobiu inainte;
asculta: prinde-un zvon din vant;
sant prea frumoase- nvataminte.

La fel si muntelui Monmartre
ca-i foarte vechi, drept talisman
ii dau movila nu prea' nalta
a muntelui Valerien;
si inca-i las pe-un sfert de an
iertarea Romei. Impacati,
crestinii- or merge cu alean
la schitul fara de barbati.

Iar slujnicari si slujnicese
de gazde mari, puse pe fapte,
sa faca prajituri alese
si chef cumplit in miez de noapte;
sa bea opt vedre mari, nu sapte,
cat doarme gazda si gazdarul,
iar eu sa le- amintesc in soapte
si- n taina, jocul de-a magarul.

In schimb, fecioarelor de treaba
ce au tati, mame si matusi,
n-am ce le da. De pe taraba
totu- a trecut la slugi in gusi.
Vor sta- mbufnate nitelus,
dar ce n-ar da sa le desfete
acea bucata ce- n culcus
o dau calugarii la fete.

Pe Celestini si pe Satrezi,
desi li-i traiul greu, de-ascet,
ca-s darnici intre ei ii vezi,
dar nu prea dau la muieret.
Dovada: Jaquelline, Perrette
si Izabeau, ce striga : Doamne !...
Cat de flamande-s ! Poate- un biet
calugar sa le mai condamne ?

Iar Rotofeiei de Margot
prea dulce-n chip si la faptura,
cat doua-n trup - Brelar Bigod ! -
dar prea supusa creatura,
ca o iubesc fara masura
si ea pe mine, ca neroada,
de-o prindeti la vre-o cotitura
cititi-i, rogu- va, Balada.



vezi mai multe poezii de: Francois Villon




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.