Știu musca-n lapte după urmă;
Știu după haină cine-i omul;
Știu vremea dacă-i rea sau bună;
Știu după poamă care-i pomul;
Știu arborele de-i văd conul;
Știu plictiseala când survine;
Știu când muncești, când te ia somnul;
Știu tot, dar nu și despre mine.
Știu haina scumpă după lână;
Știu după strai cine-i cu Domnul;
Știu după slugă pe stăpână;
Știu maicile cum țin isonul;
Știu șuți ce folosesc jargonul;
Știu proști mâncând brânzeturi fine;1
Știu vinul dacă văd bidonul;
Știu tot, dar nu și despre mine.
Știu cai, măgari, de sunt în turmă;
Știu la ce munci îi pune omul;
Știu Béa, Belle, că-s împreună;2
Știu când aduce bani jetonul;
Știu ce e veghea, ce e somnul;
Știu ereziile creștine;
Știu că la Roma e canonul;
Știu tot, dar nu și despre mine.
Prințe, eu sunt cunoscătorul;
Știu răul să-l disting de bine;
Știu Moartea cum ne curmă zborul;
Știu tot, dar nu și despre mine.
1. În vremea lui Villon se făcea o legătură directă , din punct de vedere medical,între consumul de brânză și nebunie ( prostie). Aceasta ar fi o primă semnificație a versului . O a doua explicație ar fi că doar nobilii, pe care Villon îi vedea nebuni ( proști), puteau să se ospăteze cu bunătăți , în timp ce oameni săraci ( deși sigur mai inteligenți), făceau foamea.
2. În text Beatrix, respectiv Bellet, adică Isabelle. Din rațiuni de metrică am folosit ” Béa” pentru Beatrix și ”Belle” pentru Isabelle i.e. Bellet
Traducerea : Arian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Francois Villon