Balada vorbelor de duh
Atâta scurmă capra până zace,
Atâta duci ulciorul pân’ l-ai spart,
Atât încingi la fier cât roș se face,
Atâta bați în el pân’ l-ai crăpat,
Atâta-i omul cât e estimat,
Atâta pleci cât nu mai știm de tine,
Atât de rău ești cât te-au condamnat,
Atâta chemi Crăciunul până vine1.
Atât vorbim cât vorba ni se-ntoarce,
Atât ți-e faima cât ai cotizat,
Atât promiți cât ști că poți desface,
Atât te rogi până ce-ai căpătat,
Atâta-i scump pe cât e căutat,
Atât cotrobăi până ce-ți parvine,
Atât e nul cât nu-i apreciat,
Atâta chemi Crăciunul până vine.
Atât ai câine cât îl ții hrănace
Atât e cântul cât l-ai învățat
Atât păstrezi un fruct pân’ se răscoace
Atât ataci până ți s-au predat
Atât întârzii pân-ai eșuat
Atât te-agiți pân’ răul intervine
Atât săruți cât nu ești bun la pat
Atâta chemi Crăciunul până vine.
Atât glumești până ce lumea tace,
Atâta cheltui pân’ te-ai curățat,
Atât ești bun cât plin ești de noroace,
Atâta valorezi cât ai donat,
Atâta ești creștin cât te-ai rugat,
Atâta dăruiești cât îți convine,
Atâta-i vânt cât e-n vârtej schimbat,
Atâta chemi Crăciunul până vine.
Prințe:
Atâta-i prost pân’ ce-a mai studiat,
Atâta pleacă până ce revine,
Atât îl sâcâi până s-a-ndreptat,
Atâta chemi Crăciunul până vine.
1. ”Noel” ( Crăciun) era un strigăt de bucurie care răsuna în noaptea de Crăciun, întru celebrarea nașterii Domnului, dar care se auzea și cu alte prilejuri , de exemplu la vizitele regale sau la încoronări.
Traducerea: Adrian Vasiliu
vezi mai multe poezii de: Francois Villon
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.