Iar când în seri târzi tu stai ,
Si-asculţi a vântului taclale ,
Soptite în al frunzei nai ,
Răstălmacite-n gândurile tale....
E seară afară , e noapte pe culme ,
O noapte neagră cu vânt răbufnind ,
Pe dealuri o mamă , mai strigă un nume ,
Dar plânsul înneacă , glasul şoptind .
Si-atunci mă închid în tăcere plângând,
Cuvântul mi-e mut... doar necuvinte...
Asemeni cu vântul prin frunze bătând,
Iar glasu-i e mut... fără cuvinte...
Si de ți-aș cere cu stinsele-mi cuvinte,
O lacrimă să-mi dai ca să îmi spăl în ea ,
Dureri trecute şi zile amărâte ,
Oare ai vrea cadou ca să mi-o faci?