Te-acuzau că râzi cu dispreţ de zei? Cu blesteme
Inima ta-mpovărară, şi-n lanţuri
Te-au pus, aruncându-te pradă văpăii,
Sfântule! o, pentru ce n-ai venit
Îndărăt din cer în văpăi, să fulgeri cumplit
Pe cei ce huleau, şi-n furtună să spulberi
Cenuşa barbarilor – fără de ţară,
Fără sălaş să rămână pe veci!
Dar Natura sacră, pe care trăind ai iubit-o,
Şi te-a primit, muribundule, uită
Purtările lor, şi duşmanii tăi, ca şi tine,
În pacea străbună se-ntorc.
vezi mai multe poezii de: Friedrich Hölderlin