Din frunzele pe moarte în putregai de toamnă,
Un mucegai tăcut și-ncet iar ne condamnă
La- nfrigurare, căci din tremurul de clipe,
În frig viața incearcă din nou să se- nfiripe.
Mijește îndoiala în gânduri cu speranță
Și toamna de pe frunte în păr rugină- agață,
Privirea ofilită îmbobocește- un zâmbet
Și vântul bătăios plesnește buza-n scâncet.
E muribună viața și anotimpul moare
În putredul pământ ce nu mai vede soare.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru încurajări, Adina! Deja mă simt altfel...mai aproape de spiritul Crăciunului. Te îmbrățișez cu drag!
Ina M. (autor)
miercuri, 04 decembrie 2019
Eu sunt Crăciunița și aduc un zâmbet :) două, trei! :)
Tristețe? Specific este toamnei să fim triști, nostalgici, e un anotimp al căutărilor interioare. Dar vine primăvara, să vezi atunci efervescență :)
Te îmbrățișez, Ina! Prozodia e perfectă, mesajul corect, zâmbește! :) Pup!
Adina Speranta
marți, 03 decembrie 2019
Mă bucur că ai revenit, Mirela. Optimismul? Nu stiu... L- am pierdut undeva pe cărarea vieții. Sper să mi- l facă cadou Crăciunul. Te imbrățișez cu drag!
Ina M. (autor)
luni, 02 decembrie 2019
Semn de lectură, Ina. Mă bucur să te regăsesc !
Unde ți-e optimismul ? :)
drag,
mirimirela
luni, 02 decembrie 2019