frunză arămie
alungată de vânt
ţi-e strigătul foşnet
când din zborul în vrie
cobori pe pământ
şi-ar mai şti cineva
că ai fost de un verde crud cândva
şi umbră ai picurat
într-un timp indiferent
poate de sus îşi va aminti o stea
în dimineţi de-argint
pulsându-şi sclipirea
sau aici un poet
lăcrimând pentru tine-ntr-o toamnă
versuri într-un sonet
vezi mai multe poezii de: george ionita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.