furtuna - Traian06
Poezie adăugată de: Traian06

    miercuri, 24 noiembrie 2021

vine!

norii negri se-adună

și ca într-o înclestare
glasul vesel al naturii
strâng.

Soarele a dispărut!

căldura ușor pălește
iar lumina
i s-a dus.

Atmosfera se încarcă...

presiunea crește
distorsionări simt

Când!

văzduhul de-o lumină
albă, rece, fioroasă,
e străbătut..

totul a-nlemnit
sub așteptare

și...

Crapă liniștea
lovită ca de-un bici

praful se ridică și zgârie,
suflat, turbat de vânt.

Reci, mari,
primii stropi de ploaie cad

rari la început...

Acum din ce în ce mai mulți...

..tot ce-a mai rămas
pare a fi negrul,
necruțător și surd...

..în depărtare
câte-un licăr de lumină goală
desparte cerul de pământ.


eu?...

mă așez hipnotizat și mut
cu mantia pe mine trasă
un descântec așteptând.



vezi mai multe poezii de: Traian06




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.