Aprilie, adesea rămân înfipţi în ţine
pe crengi, ca mugurii, morţii.
Oare, dacă-aş fi în stare să-l strig
m-ar auzi cel drag
şi ar deschide încuietoarea de argint a porţii?
Şi dacă m-ar lua pe pieptul lui zdrobit aş îndura cumplită atingere cu veşnicia?
Râsul lui fericit, asprul lui sărutat şi rugăciunea intimă de a păstra secretă vederea unui înviat?
Aprilie, tănără încă printre cei vii alerg, convulsiile creierului meu, iată-le, precum vuirea în care explodează marea!
Spuneam: să spăl vasele în vin curat,
să pregătesc în taină pentru el mâncarea
Şi dacă va veni şi dacă vom începe să gustăm
din vinul aromat, din pâinea şi din sarea,
aş îndura, aş îndura,
râsul lui fericit, asprul lui sărutat
şi rugăciunea intimă de a păstra secretă
Vederea unui înviat?
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.