Noapte cu lună.
Cineva se roagă în casa de deasupra mea.
Sunt îmbrăcată în strălucitoarea mea rochie albă
recitind poemul lui Thomas Hardy
She at his funeral
Deodată se-arată pentru mine
Locotenentul păsărilor şi spune:
Nu fi tristă. Eu sunt cu tine.
Împărţim pâine şi vin.
Apoi toată noaptea
citeşte cu vocea lui iubită versuri
scrise
pe cealaltă lume.
El vrea dintr-o dată
să deşire pânza Lunii
şi să facă din ea două cămăşi
cu care să îmbrace
sufletele noastre gemene.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.