Mi se făcuse milă de dușman
apoi mi se făcuse greață.
Nu mă încred nici în sentimente
și rațiunea mi-a devenit străină.
Credeam că suntem acasă
când a venit ordinul de plecare.
Cât de mult crezusem în pământ
și cât mă înfricoșase deșertul din aer.
Picioarele tale iubite
purtau mereu o veste bună –
te-am luat în spinare
și aerul a devenit patria noastră
de origine.
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.