Încă e noapte şi mă gîndesc în întuneric
la prima zi a lumii.
La început a fost lumina
şi lumina era întuneric.
Căldura era frig
şi frigul absolut era căldură.
Întunericul deveni solid
captiv în forme bizare.
Aceşti doi ochi crescuţi în cap
simt ce simte Pămîntul
cînd peste el creşte verdeaţa.
Întuneric de lumină sunt
şi pe colinele cărnii mele
răsare dimineaţa
vezi mai multe poezii de: Gabriela Melinescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.